Glosar juridic
Dicționar de termeni juridici explicați simplu
Glosar în limba română pentru termeni întâlniți în citații, hotărâri, contracte și proceduri judiciare.
24 de noțiuni
Termeni uzuali în acte și în instanță
Definițiile sunt orientative și urmăresc înțelegerea de bază. Sensul exact și efectele juridice depind de materia și procedura în care termenul este folosit.
- Acțiune în instanță
- Cererea prin care o persoană solicită instanței protejarea sau recunoașterea unui drept ori interes legitim.
- Apel
- Cale de atac prin care hotărârea primei instanțe este reexaminată în limitele și condițiile legii.
- Autoritate părintească
- Ansamblul drepturilor și obligațiilor părinților privind persoana și bunurile copilului.
- Cerere de chemare în judecată
- Actul procedural care identifică părțile, pretențiile, motivele și probele prin care este sesizată instanța.
- Citație
- Act oficial prin care o persoană este informată despre un dosar, termen sau obligație procedurală.
- Competență
- Regulile care stabilesc instanța sau autoritatea îndreptățită să soluționeze o anumită cerere.
- Contestație
- Mijloc procedural de a supune verificării un act, o măsură sau o hotărâre, în condițiile legii aplicabile.
- Creanță
- Dreptul unei persoane de a solicita alteia executarea unei obligații, de regulă plata unei sume sau o prestație.
- Decădere
- Pierderea posibilității de a exercita un drept procedural atunci când nu este respectat termenul ori condiția prevăzută de lege.
- Domiciliu procesual ales
- Adresa indicată pentru primirea comunicărilor într-o procedură.
- Executare silită
- Procedură prin care o obligație stabilită într-un titlu executoriu este adusă la îndeplinire cu ajutorul organelor competente.
- Hotărâre definitivă
- Hotărâre care nu mai poate fi atacată prin căile ordinare prevăzute de lege.
- Întâmpinare
- Actul prin care pârâtul răspunde cererii, prezintă apărări și propune probe.
- Persoană vătămată
- Persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr-o faptă penală.
- Prescripție
- Efect juridic legat de trecerea timpului, ale cărui condiții și consecințe diferă după materie.
- Probă
- Mijloc legal folosit pentru dovedirea faptelor relevante: înscrisuri, martori, expertize și alte mijloace admise.
- Recurs
- Cale de atac exercitată în cazurile și pentru motivele prevăzute de lege; nu reprezintă automat o nouă judecată completă a faptelor.
- Reclamant
- Persoana care formulează cererea și sesizează instanța.
- Pârât
- Persoana împotriva căreia este formulată cererea.
- Soluție pe scurt
- Rezumat operativ al măsurii sau hotărârii, afișat uneori înaintea redactării și comunicării actului complet.
- Suspendare
- Oprirea temporară a efectelor unui act sau a desfășurării unei proceduri, în condițiile stabilite de lege ori instanță.
- Termen de judecată
- Data la care instanța programează examinarea sau continuarea cauzei.
- Titlu executoriu
- Înscris sau hotărâre în baza căruia poate fi pornită executarea silită, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
- Tranzacție
- Contract prin care părțile previn sau sting un litigiu prin concesii reciproce.
Termenul nu apare încă în glosar. Îl puteți căuta în ghiduri sau ne puteți contacta.